EXPOSÉ – Cum am ajuns neputincios in fata sistemului

Încep prin a afirma că nu-mi place să mă simt neputincios, mai ales dacă sunt pus de altcineva într-o astfel de situație. Pe 28 decembrie, după ultima zi de muncă din an, mă duc la Gara de Nord, prevăzător, să-mi iau bilet de tren pentru Miercurea Ciuc, de unde urma să plec a doua zi spre Valea Rece. Nu mică mi-a fost surpriza să aflu că nu mai sunt locuri și că trebuie să merg în picioare – ar fi fost a treia oară într-o săptămână – ba mai mult, nu-mi pot cumpăra cu o zi înainte bilet fără loc. Mai pe scurt, am fost la gară și nu am rezolvat nimic.

Excelent, mi-am zis, nu e nicio problema să stau în picioare de la Brașov. Dar, vorba ceea,  socoteala de la casa de bilete nu se potrivește cu cea din tren.

Sâmbătă, 29 decembrie

Mă trezesc pe la 9.30, mă îmbrac relaxat și plec pe la 10.20, în condițiile în care trenul e la 11.10 și am și bilet. Ajung la 11 fără 10 pe peron și întreb un CFRist care-i vagonul 10, că mi se părea că are doar vreo 5-6 vagoane trenul garat cu numerotarea de la vagonul 2.

„Vagonul 10!? Ia dă-mi să văd biletul. Păi tu ai rezervarea la trenul de dimineață de la 6 fără un sfert. Uite, vorbește cu nașu, e acolo.” Eu mă uit trăsnit, mă uit și eu la bilet să văd: „Chiar așa e?” (Toma necredinciosul). Când am auzit de naș, eu și mai mirat: „Păi eu am plătit biletul ăsta, cum să merg cu nașul?”, zic eu crezând că de-asta mi-l arată pe naș. Săracul om vroia doar să mă duc să vorbesc cu nașul să mă lămurească.

Mă duc la naș grăbit. Aceeași Mărie cu altă pălărie. Rezervarea nu e valabilă, am pierdut banii, iar biletul pentru Miercurea Ciuc e cel puțin ciudat – este fără loc, dar chiar și fără loc trebuie să apară un vagon anume, iar în cazul ăsta apărea doar numărul trenului. „Poți să te urci în tren în ce vagon vrei, altceva n-am ce să-ți fac”.

Era și culmea să-mi spună să nu mă urc. Dar eu, revoltat din fire, mă uit la ceas: 11.53 și mă duc țintă la o casă de bilete, la a doua casă de bilete ca să aud același refren: „Asta e, ai pierdut 3,30 cât e rezervarea, oricum locuri nu mai sunt”, ”A greșit, se mai întâmplă”. Cum poți să-mi spui că asta e, când eu am plătit bilet și am avut încredere că măcar casierele își pot face treaba cum e normal. Bun, ai greșit, dar nu-mi spune că se mai întâmplă și că e vina mea că nu am verificat biletul pe loc. Nu când eu cumpăr bilet de la compania ta cu banii părinților, munciți din greu. Da, sunt doar 3 lei și 30 de bani, și nu îi pot trece cu vederea când mi se râde în față de naivitatea mea de a crede că sunt profesioniști care se vor ocupa de problema mea în cel mai scurt timp.

Ce se întâmpla dacă avem o rută cu 2-3 conexiuni în care apar multe alte variabile? Dacă eram o persoană care are probleme cu coloana vertebrală și nu pot sta în picioare? Dacă aș fi renunțat la tren în condițiile în care aș fi știut că nu am rezervare? Sunt întrebări pe care nu am avut timp să le mai pun, pentru că vroiam totuși să ajung la destinație cum am planificat.

Până acum am respectat cât am putut de mult Căile Ferate Române SA, am apreciat confortul și liniștea din tren în ciuda călătoriilor lungi, a întârzierilor substanțiale, a grupurilor sanitare infecte ș.a., dar întâmplarea de azi m-a dezamăgit. Nu știu cum se face că unii angajați din sistemul public tratează totul într-o doară – „Stai omule, nu te mai agita, nu ai ce-i face” – poate pentru că într-adevăr nu-i interesează dacă am sau nu o problemă, daca e urgentă sau nu, și ce soluții pot găsi.

Voi continua să merg cu CFR-ul, cel puțin până nu voi mai fi nevoit s-o fac, însă în marele carnet are 5 bile negre și mari, pentru fiecare CFRist din Gara de Nord care a greșit sau a observat greșeala colegilor față de mine și nu a făcut nimic.

Scris în tren, stând pe un geamantan, între București și Brașov.

 

Anunțuri

Un gând despre „EXPOSÉ – Cum am ajuns neputincios in fata sistemului

  1. A ta ex-colegă Luciana

    Da Mihai, foarte adevărat! Cu CFR-ul nostru poţi să şi mori în tren când îţi mai cade câte un troler în cap sau alte chestii, pentru că nici limită de bagaje nu este. La noi ca în junglă cine urcă primul şi are 10 bagaje ocupă tot şi e fericit. Şi după ce că eşti nevoit să îţi ţii bagajele în braţe mai cobori din tren, dacă mai ai noroc, vai de capul tău la propriu, şi cu nişte sânge pe tine. Şi se uită la tine pur şi simplu, măsuri… ioc. Dar vorba ta momentan suntem la mâna lor, nu avem ce face… Vorbeşti/te cerţi la/cu pereţi/i!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s