București – Ruse și retur partea întâi

*

Un titlu bun și sofisticat cred că ar fi “Căutându-mi limitele încăpățânării pe ruta București – Ruse și retur în mai putin de 24 h cu bicicleta”. Deși mi-am promis să scriu imediat ce imi voi fi revenit fizic întreaga poveste, amănunt cu amănunt, iată că a trecut destul de mult de la ziua de 26 iunie 2011 și devine un dificil exercițiu de memorie. Dacă nu am făcut asta până acum, poate fi totuși o oportunitate de a observa ce impresii a lăsat această călătorie în mine.

Știam că pentru a reuși să mă întorc bine – sănătos și să nu am surprize, trebuia să-mi planific minuțios ziua; se va dovedi însă că nu am fost nici pe aproape în a anticipa totul.

În zoriAstfel, m-am trezit într-o dimineață de duminică pe la 4.30 pentru a fi gata de plecare la 5.00. Deși ar fi trebuit să mă odihnesc temeinic înainte, am reușit să dorm doar câteva ore, oboseala resimțindu-se târziu în zi, așa cum mi se întâmplă mai de fiecare dată în cazul drumurilor importante. Mă „primenesc” rapid, mă imbrac destul de gros pentru o zi de vară, îmi pun prânzul „take away” și apa în geantă, cobor repede și-mi instalez bagajul pe ghidon. Sunt gata de plecare. Mai fac un ocol la brutăria din colț și îmi caut calea pentru a ieși din București.

După nici 200 m pe Calea Vitan sunt atacat de o ceată de câini indispuși care îmi dau programul de anduranță peste cap întrucât până la intersecția cu Dudești accelerez maxim să scap de urmăritori. De aici stânga pe Bd. Octavian Goga, stânga din nou pe Bd. Nerva Traian până la Timpuri Noi. Urmăresc diagonala Bd. Gheorghe Șincai până la Tineretului, urc dealul pe Calea Șerban Vodă, iar de la Eroii Revoluției urmez lunga Șosea a Giurgiului. Chiar în lumina slabă a unei săptămâni la solstițiu, monotonul peisaj de București nu-și schimbă culoarea.

Ajung în frumoasa zonă industrială unde sunt întâmpinat de alte trupe canine – ce sport poate fi mai bun ca un biciclist solitar dimineața? Trec repede prin Jilava și fac o pauză la indicatorul de ieșire din localitate (ora 6.00) unde rămân doar în tricou, deja transpirasem. Dupa Jilava trec râul Ciorogârla (pe pod, bineînțeles), în timp ce pe partea dreaptă las în urmă Pădurea Jilava. De pe podul peste Râul Argeș, din 1 Decembrie, se vede un complex rezidențial, un stup de albine bine organizat, lipsit de albine însă.

La Adunații-Copăceni începe un drum frumos, nou asfaltat, centura comunei (aici se pare ca va fi noul aeroport al Bucurestiului – notă ulterioare: nu știu dacă mai este valabilă discuția). Pentru că mi s-a părut că am văzut un cais la 50 de metri de șosea, mi-am lăsat bicicleta pe margine, însă mai mult am pierdut timp curățându-mă de pământul moale, încă ud de rouă. Era în jur de ora 9.00 și mai aveam mult înainte. Urma un drum de 10 km până în Călugareni.

Pe drum nimic spectaculos. Mă mai clătinam din când în când la trecerea camioanelor, iar vesta verde-fosforescent imi flutura pe spate. Am purtat vesta pe tot parcursul drumului pentru a fi cât mai vizibil șoferilor, și ca să fiu eu mulțumit că mi-am luat cel puțin o măsură de siguranță.

La Călugăreni încerc să disting urmele faimosului teren mlăștinos din împrejurimile comunei chiar dacă au trecut câteva sute de ani de la descrierea făcută de cronicari. De remarcat statuia lui Mihai Viteazu, biserica și crucea de pe dealul din apropiere (tare mi-aș fi dorit să urc până acolo, nu mă abat de la obiectivul stabilit). La Crucea de Piatră sunt la jumătatea drumului spre Giurgiu, iar de aici, următorul sat este abia la 20 de km – Daia. Câte un drum la stânga sau la dreapta, o lungă câmpie agricolă, câte un pâlc de copaci ici-colo.

Spre Giurgiu

Pauzele deveneau din ce în mai dese – de apă, de mâncare, de dulce, de toaletă Rar nu am oprit la benzinării. Fiecare bornă de kilometraj îmi părea din ce în ce mai greu de ajuns. Cu toate acestea mi-am păstrat un ritm de cam 10 km/h, viteză medie. Având ca obiectiv imediat să ajung în Daia, când am văzut casele în depărtare am avut, pentru scurt timp, cel puțin o reacție de ușurare. Apoi Remus, și, dupa câțiva kilometri, intru în mărginimea Giurgiului.

București – Ruse și retur partea a doua

Anunțuri

Un gând despre „București – Ruse și retur partea întâi

  1. Pingback: Imaginea de ansamblu | Mihai Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s