Arhivele lunare: Aprilie 2013

Când lucrurile se schimbă

Îmi place să învăț lucruri noi, îmi place să cunosc oameni noi, îmi place să încerc lucruri noi, inovația în general este pe placul meu. Nu cred că noi ca oameni, ca societate am progresat vreodată fără acea idee care merge mai departe decât aceea a predecesorilor.

Și de multe ori noul înlocuiește ceva vechi, un lucru mai bun este de cele mai multe ori ales în dauna celui de până acum, un concept mai bine definit depășește unul mai vag din trecut. Aduce, prin urmare, o schimbare.

Dar pe măsură ce experimentez, devin confortabil cu stilul meu de viață și cu greu mă imaginez făcând lucrurile altfel. Schimbările amenință de multe ori rutina asta de care am prins drag sau de care m-am atașat și parcă mi-ar fi greu să fac altcumva (dacă n-o să mai timp să fac tot ce făceam până acum?). Continuă să citești

Anunțuri

Cum e lumea ta?

Te întreb pentru că e unul dintre cele mai vagi concepte pe care le știu și care acceptă multe definiții. Lumea care ne înconjoară, lumi paralele, lumea bună, schimbă lumea, ce zice lumea, lumea e rea, lumea e a mea, lumea e mică, lumea e frumoasă, și așa mai departe.

LÚME s. 1. v. univers2. sistem planetar, sistem solar. 3. glob, pământ, (rar) mapamond. (A făcut înconjurul ~ii.) 4. v. natură5. oameni (pl.).  (Era multă ~ acolo.) 6. v. omenire7. (fig.) suflare. (Toată ~ dormea.) 8. v. societate

De curând mi-am explorat și eu limitele lumii mele, mai mult de curiozitate, ce cuprinde și până unde se întinde. După cum am arătat și mai sus nu are un singur sens, iar eu mă rezum la trei dintre ele: Continuă să citești

De vorbă cu 2 manageri de HR

26 ianuarie 2013

Să stai la masă cu un manager de HR este mare lucru pentru mine, mai ales când mă gândesc la toate lucrurile pe care le-a făcut să ajungă în poziția asta. Să fii la aceeași masă cu doi manageri de HR, mi-am dat seama astăzi, nu e puțin lucru. Probabil că am și fost cam distrat la discuția despre teambuilding-ul din februarie.

Două fete, Laura și Alexandra, prima actual manager de HR, cealaltă este chiar cea care i-a predat mandatul Laurei. Una blondă, alta șatenă, una cu ochii verzi, cealaltă cu ochii albaștri, una deșteaptă, cealaltă…deșteaptă. Totuși, astea-s lucruri de care poți să-ți dai seama și la prima vedere.

Vorbesc de două tinere, de 21 și 22 de ani, vorbesc despre o funcție într-o asociație studențească (what’s the big deal?). Ce fel de manageri sunt ele? Continuă să citești

Am o viață uimitoare

De multe ori îmi spun, și poate și voi, că vreau o viață mai palpitantă, vreau o viață de care să mă bucur, să îmi ofere noi oportunități în fiecare zi, să simt că trăiesc. S-a promovat foarte mult conceptul de „trăiește-ți viața la maxim!”, „sete de viață”, „you have only one life” ș.a. care îmi strigă în față „AI O VIAȚĂ PLICTISITOARE!”. Chiar așa să fie sau e spălare pe creier?

Uimitor, grozav, special, deosebit, minunat, incredibil, extraordinar, irepetabil sunt cuvinte cu definiții pe care fiecare dintre noi ni le imaginăm diferit (știm cu toții, suntem unici) și depinde doar de noi dacă ne asociem sau nu cu sensul acestora. Ce mi se pare mie uimitor, pentru tine este probabil să fie un simplu „meh.” și viceversa.

De fapt nu aici vroiam să ajung, dar subiectivismul uimitorului e necesar pentru a înțelege totuși că avem și lucruri în comun.  Continuă să citești

București – Ruse și retur ultima parte

În prima parte, pe scurt, mi-am povestit plecarea din București, drumul până în Giurgiu cu întâmplările și imaginile de pe parcurs.

A doua parte este despre trecerea în Bulgaria, găsirea drumului spre Ruse și descoperirea orașului.

***

La retur am tot salivat după o înghețată dar tot ce am putut să fac a fost să înghit în sec pentru că nu aveam o levă-n buzunar, fără sa găsesc vre-un exchange deschis duminică după prânz. Ajuns înapoi la statuia soldatului-general intru în parcul din spatele rondoului – o grădină de copaci imensă și udă, cam neîngrijită, însă destul de frumoasă.

În spatele parcului găsesc o intrigantă scară îngustă în trepte de piatră pe care decid să cobor să văd ce descopăr. Jos, o clădire cenușie cu un titlu mare ТРАНСПОРТ МУЗЕЙ” (Muzeul Transporturilor), închisă bineînțeles. O locomotivă expusă afară și câteva trenuri ciudate e tot ce-am putut vedea prin gardul de oțel, chiar și asa cred că se inscrie pe lista “de văzut” in Ruse.

Muzeul Transporturilor Continuă să citești

Disciplina personală

După o săptămână plină care a început de sâmbăta trecută, mă gândisem inițial să nu postez nimic astăzi. Era răul cel mai bun, eu nu mă chinui să scriu un articol cam tras de păr și nici nu le consum timpul, cu „apă de ploaie”, celor care citesc. Aproape un acord convenabil!

Totuși știu foarte bine că angajamentul meu, nu neapărat față de cineva, cât față de mine, este să scriu aici și duminică și joi. Atunci când îmi permit să deviez de la lucrurile pe care singur mi le impun, devin mai mic, mai de disprețuit în proprii ochi pentru neglijența de care dau dovadă. Până la urmă se validează faptul că acțiunile executate cu o anumită frecvență mi se fixează în comportament și în consecință fac parte din cine sunt. Continuă să citești

București – Ruse și retur partea a doua

În prima parte, pe scurt, mi-am povestit plecarea din București, drumul până în Giurgiu cu întâmplările și imaginile de pe parcurs.

**

Aici am avut timp să mă ocup puțin de bicicletă ( n. în Giurgiu) pentru că încă de la plecare observasem că aveam roțile cam lăsate, iar pompa de buzunar pe care o aveam nu mă ajuta deloc. Problema era că duminică la prânz sunt destul de puține șanse să găsești o vulcanizare la periferie. Nu am timp să îmi duc gândul până la căpat că văd o hală enormă din tablă cu un banner pe măsură: „VULCANIZARE”. I-am dat câteva târcoale și am decis că asta-i singura mea șansă.

Ce-am găsit în curtea asta imensă: vulcanizare, atelier mecanic, spălătorie, statie itp (all-inclusive). Mi s-a spus să merg în spate unde era exact ca în curte la țară când lucrau tata cu unchiu-miu la vreo mașină, adică o grămadă de lucruri aruncate cât colo pline de rugină sau vasilină. Oricum amabili băieții de acolo că mi-au umflat roțile, deși a sărit furtunul din compresor de 2 ori ca un bici, care ar fi zgâriat orice mașină ar fi venit în locul meu. Bine că am venit eu să-și asigure ei uneltele! Continuă să citești