Arhivele lunare: Mai 2013

Fotografii cu noul aparat foto – Nikon D5100

Am scris acum ceva vreme despre cât de greu mi-a fost să mă decid când am vrut să îmi iau un aparat foto mai bun și am promis că mă voi lăuda cu fotografii după ce reușesc să fac investiția.

După multe frământări am decis să-mi cumpăr, fără a face vreun fel de reclamă, un Nikon D5100 cu obiectiv standard (de kit) 18-55 mm AF VR. Mai jos, am inserat câteva rezultate după două săptămâni de joacă.

CatelUn cățel în brațele unui bătrân. A se observa presa citită de acesta.

Vezi și celelalte fotografii

Motivația și rațiunea de a fi motivat

Orice documentare privind motivația este cel puțin dificilă pentru că rezultatele, cercetările reflectă doar experiențe ale unor oameni sau lideri, experiențe care au fost percepute diferit și exprimate și mai diferit. Așadar motivarea oamenilor și crearea unui ansamblu motivațional este mai mult un concept empiric.

Îmi este clar că un sistem unic de motivare pentru oameni, indiferent de contextul în care se regăsesc, e ca un unicorn – e mișto, dar nu există. Totuși, legat de motivație se pot identifica două abordări:

  1. Motivația de grup – construită pe motivația fiecărui om din echipă, pe cultura organizațională (dacă există), pe relațiile care se construiesc la nivelul grupului.
  2. Motivația individuală – bazată pe valorile și percepțiile personale. Continuă să citești

Copii am fost tot timpul

Următorul articol a fost scris pentru concursul de esee „Elev în comunism” organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (și Memoria Exilului Românesc) în aprilie 2008 (5 ani au trecut de atunci, incredibil!) .

Libertate

„Sâmbătă. Astăzi mă trezesc mai dimineață. Trebuie neapărat să ajung la verișoara mea pentru că a făcut rost de niște zahăr și de niște ulei. La 7 fără 10 trebuie să fiu deja acasă ca să mă pregătesc de școală. Mă grăbesc. Deși suntem abia la jumătatea lui octombrie deja se întrezăresc primii fulgi de zăpadă. Frigul și pantalonii care mă cam strâng mă fac să întârzii și ajung acasă abia la 7 cu o sticlă de ulei și 2 pungi de zahăr. Mama se uită la jurnal. Recoltele sunt excelente, industria e ca pe roate, însă eu am ratat Mihaela. Ah, e prima dată când avem curent și ratez desenele mele preferate (nu că aș avea de ales).

Mama îmi prăjește niște ouă (bine că avem găini), iar eu îmi verific matricolele de pe sacou. Mănânc pe fugă și reușesc să mă și îmbrac între timp. Mâine trebuie neapărat să mă tund ca au început să mă ia la ochi profesorii. Continuă să citești

Cine este Super HR?

Resurse Umane

Când vorbești cu Super HR parcă te simți mai puternic, mai bun, ai mai mult curaj și încredere. După o discuție cu el ești mai motivat, mai inspirat și simți că poți face orice. Super HR știe să vorbească pe limba tuturor. Nu face diferențe, nu face discriminări. Nu îl vezi niciodată nervos. Îmi cunoaște nevoile și în fiecare zi mă surprinde cum reușește să comunice cu toată echipa la fel de ușor, cum reușește să ne cunoască nevoile fiecăruia. Ne recomandă resurse, ne este mentor și ne ține super training-uri. Super HR m-a ajutat să îmi găsesc pasiunea și m-a pus în valoare. Deși lucrăm foarte mult, ne place foarte tare. Nu știu cum face, dar Super HR reușește să combine munca și distracția, și parcă ai impresia că muncești distrându-te.

Continuă să citești

Care e cea mai importantă persoană cu care ai dat mâna?

Aș vrea ca înainte să îmi răspundeți să vă gândiți bine la ce înseamnă „a da mâna” pentru voi. Sigur că cele mai importante persoane pentru fiecare sunt din familie și din cercul de prieteni, dar cu ei nu „dăm mâna” în sensul propriu. Cu ei ne îmbrățișăm, ne pupăm, ne strângem mâna bărbătește.

Chiar și având acest lucru clar în minte, răspunsurile vor fi dintre cele mai diverse, în funcție de ce găsim noi important la o persoană. Unii vor spune, poate, că au dat mâna cu un politician, cu un lider de opinie, cu o celebritate, cu un expert din domeniul lor, cu o persoană care a schimbat sau a inventat ceva.

Eu unul m-am învârtit prin multe locuri și printre foarte mulți oameni, însă dacă v-aș enumera numele lor, ați recunoaște proabil doar prietenii și cunoștințele comune, asta pentru că nu am căutat până acum să-mi creez conjuncturi prin care să cunosc oameni „din cercuri înalte”. Continuă să citești

Calvarul consumatorului informat sau cum să nu alegi un aparat foto DSLR

Ah, DSLR. Digital Single Lens Reflex cum îi spune Wikipedia e o tehnologie care ne ajută să facem fotografii excepționale. Pentru mine aparatele foto DSLR au fost, până nu de mult, chestiile alea science-fiction care trebuie să fie ultraperformante și mai arată și extrem de bine, dar mai ales intangibil de scumpe.

Ați observat, poate, că nu am fotografii aici pe wordpress, cu excepția celor din călătoria mea la Ruse pe care le-am făcut cu defunctul meu Sony Ericsson C905, un telefon cu o cameră decentă de 8.1 megapixeli. Atunci totul era simplu, numărul enorm de megapixeli pentru un telefon și faptul că avea blitz părea că face toți banii la începutul lui 2010, când „inteligența” era foarte limitată pe piața de mobile. Și ce-i drept, a fost grozav o perioadă!

Și cum nu-mi place să „împrumut” de la alții sau de pe Google, m-am gândit să fac rost de unealta potrivită pentru site, vacanțe, evenimente, ș.a.m.d. Bun, să mergem mai departe, la etapa de împărțire în categorii. Continuă să citești

Prohibiție la cafea

Cafeaua, această licoare cu miros puternic, recomandată a fi servită caldă (sau la gheață după standarde actuale) care ne împăienjenește ochii și ne încarcă sinapsele cu noi energii, pentru mine intră în categoria „numai dacă este absolut necesar”.

Familia, prietenii și colegii știu foarte bine că nu sunt amator și că prefer orice altă băutură cafelei. Timp de 22 de ani aproape că nu am știut ce e gustul cafelei. Am rezistat miresmei îmbietoare (deși mama este mare cafegiu) și marketingului omniprezent încă din anii ’90, reușind să-mi mențin interdicția.

Chiar și atunci când eram foarte obosit și aveam nevoie de forțe noi, refuzam cafeaua cu următoarea rațiune: „voința este singura energie de care am nevoie”, iar într-un alt colț de minte îmi înflorea ideea că nu am nevoie de o substanță pentru a face anumite lucruri și dacă e important, pot să fac tot ce vreau cu motivația potrivită. Continuă să citești