Calvarul consumatorului informat sau cum să nu alegi un aparat foto DSLR

Ah, DSLR. Digital Single Lens Reflex cum îi spune Wikipedia e o tehnologie care ne ajută să facem fotografii excepționale. Pentru mine aparatele foto DSLR au fost, până nu de mult, chestiile alea science-fiction care trebuie să fie ultraperformante și mai arată și extrem de bine, dar mai ales intangibil de scumpe.

Ați observat, poate, că nu am fotografii aici pe wordpress, cu excepția celor din călătoria mea la Ruse pe care le-am făcut cu defunctul meu Sony Ericsson C905, un telefon cu o cameră decentă de 8.1 megapixeli. Atunci totul era simplu, numărul enorm de megapixeli pentru un telefon și faptul că avea blitz părea că face toți banii la începutul lui 2010, când „inteligența” era foarte limitată pe piața de mobile. Și ce-i drept, a fost grozav o perioadă!

Și cum nu-mi place să „împrumut” de la alții sau de pe Google, m-am gândit să fac rost de unealta potrivită pentru site, vacanțe, evenimente, ș.a.m.d. Bun, să mergem mai departe, la etapa de împărțire în categorii.

În gama de compacte nu am absolut nicio încredere și nici nu mi-am pierdut timpul căutând printre miile de modele existente pentru că nu am cum să ghicesc dacă voi fi sau nu mulțumit de vreunul.

Aparatele foto fără oglindă (mirrorless) sunt iarăși într-o zonă de ceață; tot ce știu e că arată ca un compact și poți schimba obiectivele, care sunt și puține la număr și scumpe, ceea ce e din start un „dealbreaker”. Nu că aș plănui să folosesc mai mult de un obiectiv pe viitor, dar pentru orice eventualitate (analizez prea mult deja).

Așa că singurele pentru care am un interes real rămân cele din gama DSLR-urilor. Scumpe, dar măcar fac o investiție. Așa că am economisit, mi-am făcut calcule și am încropit un buget de 1500 – 1600 lei, văzusem eu niște prețuri pe niște site-uri și știam că ar fi de ajuns atât.

Pe Emag, care aveam să aflu că are prețuri foarte mari, se vindea în februarie un Nikon, model D3100 kit cu obiectiv standard cu 1599 lei, posibil mai puțin, cu geantă și accesorii. „Subel!” (n.a. superb – jargon) mi-am zis, fix cât bugetul meu. La Carrefour Grozăvești, câteva zile mai târziu, l-am văzut întâmplător la 1400 lei!

Foarte tare, dar mai am nevoie de timp să trag de bani! Până să ajung eu să umplu bugetul stabilit bum! Emag, F64, Carrefour toate listează D3100 la 1999 lei (preț valabil și azi). Vă dați seama ce dezolare pe mine după ce am salivat aproape o lună după el să fiu nevoit să recalculez toată treaba.

Imediat a început o ofertă la Canon, modelul 1100d kit cu obiectiv standard la 1399 lei pe toate site-urile, dar după ce am citit mai multe articole, am vizionat zeci de review-uri pe Youtube, am intrat pe forumuri care de care mai obscure și în cele de urmă pe Snapsort, am hotărât că Nikon e mai bun pentru începători ca mine. Oricum, ambele companii sunt dinozauri ai tehnologiei japoneze, vă recomand să citiți un pic despre ele; e incredibil că au fost înființate acum 96, respectiv 76 ani și continuă să domine industria foto-video.

2000 lei sunt bani serioși pentru oricine și n-am dat niciodată așa mult pe nimic (săracul de mine). Odată cu suma, au crescut și pretențiile mele. Nu-mi convenea să dau mai mult pe ceva care poate mâine revine la prețul din februarie. Vreau mai multă valoare pe banii mei. Produsul să justifice capitalul în întregimea sa.

Ăsta a fost momentul în care am început să mă informez în adevăratul sens al cuvântului. Am cercetat numai modele Nikon „entry-level” pentru care puteam obține un preț bun. D3100, D3200, D5100, D90 și chiar modele mai vechi – D3000, D5000. Analize, comparații, avantaje și dezavantaje, foto vs film ș.a. Am învățat într-o săptămână mai multe probabil decât aș fi făcut-o la un curs foto. Ceva în genul poveștii cu banul muncit…îți pasă!

Am tocit serverele Snapsort cu toate combinațiile posibile la comparații și le-am „trimis” în finală pe D5100 cu D3200. Se pare că D5100 face poze mai bune în ciuda numărului de megapixeli de „doar” 16.2 față de 24.1, iar D3200 filmează mai bine și e ușor de utilizat având meniu în limba română și modul „Ghid”, dar limitează anumite setări (despre care nu știu mare lucru deocamdată).

D3200 e  alegerea mai logică pentru mine, îmi dă mură-n gură totul, e cu un an mai tânăr ca D5100 și filmează și binișor. Dar celălalt e un pic mai avansat, ce naiba, îmi iau DSLR ca să-l țin numai pe setări automate? Plus că are și ecran rabatabil (flip-out)!

Între timp am migrat un pic de la magazinele mari și am căutat alternative. După o scurtă căutare pe price.ro, le-am  găsit pe amândouă la un pic peste 2000 lei (în condițiile în care ele sunt la cel puțin 2500 lei pe site-urile importante) fără accesorii ce-i drept, pe Extreme Digital și Cyberport. Și forumul Nikoniștilor e o sursă bună de echipament foto, de multe ori foarte puțin folosit sau aproape nou. Poate nu au aceleași servicii, dar când sunt la strâmtoare mai fac și concesii.

Și aici m-a lovit. De ce naiba îmi trebuie mie un aparat foto așa performant și așa de scump (pasionații, pardon), și-mi fierb eu creierii să fiu sigur de alegerea mea chiar și pe cele mai nesemnificative caracteristici? Nu știu dacă fotografia va fi marea mea pasiune și nici nu cred că voi mai investi în aparate foto prea curând.

În schimb aș putea achiziționa Canon-ul ăsta 350D second hand, bine întreținut, la mai puțin de 600 lei (atenție, e doar cu titlu de exemplu, nu fac niciun profitshare!). Ba mai are și cutia originală, deși a fost produs acum 8 ani! 8 ani în domeniul ăsta au adus mult progres, dar tot cred că ar scoate poze decente. Prețul lui original a fost de 900$ ! (nu e foarte relevant pentru că prețurile scad rapid la electronice, dar azi e la un sfert din valoare, păstrând o calitate relativă bună). Sunt sigur că experiența DSLR ar fi ca o trecere de la televizor alb-negru cu un sigur canal la smart TV 3D controlat de pe smartphone!

Dar cum rămâne cu frumusețile astea moderne și toate butoanele și construcția corpului…? Mai bine mă opresc!

Acum că am înșirat toată experiența asta, pot să spun că cel mai câștigat e omul care intră în primul magazin de electronice sau specializat ce îi iese în cale, cumpără cel mai ieftin aparat foto din gama care îl interesează și pleacă mulțumit la „liniștea colibei sale” să se bucure de el. Nu ca mine care pornisem cu același avânt, dar m-am poticnit în haosul de informații de pe internet doar ca să ajung să cheltui cu cel puțin 700 lei mai mult decât cei 1500 lei planificați inițial (pe o cameră mai performantă plus accesorii). Și nici nu mă simt mai bucuros!

Prin urmare, astea-s o parte din frământările mele legate de aparatele foto și investiția adiacentă. Evident, încă nu-s hotărât, dar de luat, îmi iau unul și fiți sigur că mă voi lăuda mult cu el și sper că vor apărea și pe aici mai multe poze. Că poze știu să fac deocamdată, poate-mi vor ieși ceva fotografii după un timp.

Concluzia mea: Da, este o mare bătaie de cap să fii consumator. Și e și mai mare neplăcerea sa fii informat.

Anunțuri

3 gânduri despre „Calvarul consumatorului informat sau cum să nu alegi un aparat foto DSLR

  1. Augustin Marius

    E amuzant ca am avut aceeasi problema acum cativa ani insa cu un buget mai mic. Eu am mers pe un compact din cauza pretului si a faptului ca nu eram interesat sa fac poze extraordinare. Setarile nu le schimb si merge foarte bine chiar s-asa! (canon ixus 115 hs luat de pe extremedigital).

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s