Arhive etichetă: Decizii

EXPOSÉ – De cine ne ascundem?

Știți, înainte să iau o decizie mă gândesc mult. Și mă răzgândesc.

Și de fiecare dată e ceva în mine care e încă agitat și îmi aduce noi perspective asupra costului de oportunitate (ceea ce aș fi putut face în timpul în care fac ceea ce fac).

Înainte de a deveni în mod oficial „public” prin deschiderea acestui cont de WordPress,  mi-am pus următoarea întrebare: de ce fac eu asta și la ce mă expun? Mai simplu – riscuri vs. beneficii.

Now you see me, now you don't Continuă să citești

Anunțuri

Asta nu e cea mai bună versiune a mea

Sunt produsul propriului trecut, spuneam eu clișeic zilele astea într-o conversație despre micile noastre bucurii și tragedii personale.

Orice s-ar spune, singura concluzie realistă este că da, depindem foarte mult unde, când și în ce condiții apărem în viața unei familii. Contextul, mediul social și mediul înconjurător, oamenii din jurul meu și-au pus amprenta asupra creșterii mele.

Momentul în care am început să nu mai depind de ceilalți în propria dezvoltare (în general, suntem totuși dependenți unii de alții) a fost când am devenit conștient de propriile acțiuni, vorbe apoi de propriile gânduri. Adică din clipa în care miza a devenit găsirea de la fel de multe răspunsuri pe câte întrebări aveam.

De atunci, responsabilitatea deciziilor îmi aparține, și tot ce am realizat și tot ce nu am reușit să realizez, însumate, au ca rezultat acest Mihai.

Oglindă Continuă să citești

De vorbă cu 2 manageri de HR

26 ianuarie 2013

Să stai la masă cu un manager de HR este mare lucru pentru mine, mai ales când mă gândesc la toate lucrurile pe care le-a făcut să ajungă în poziția asta. Să fii la aceeași masă cu doi manageri de HR, mi-am dat seama astăzi, nu e puțin lucru. Probabil că am și fost cam distrat la discuția despre teambuilding-ul din februarie.

Două fete, Laura și Alexandra, prima actual manager de HR, cealaltă este chiar cea care i-a predat mandatul Laurei. Una blondă, alta șatenă, una cu ochii verzi, cealaltă cu ochii albaștri, una deșteaptă, cealaltă…deșteaptă. Totuși, astea-s lucruri de care poți să-ți dai seama și la prima vedere.

Vorbesc de două tinere, de 21 și 22 de ani, vorbesc despre o funcție într-o asociație studențească (what’s the big deal?). Ce fel de manageri sunt ele? Continuă să citești

Disciplina personală

După o săptămână plină care a început de sâmbăta trecută, mă gândisem inițial să nu postez nimic astăzi. Era răul cel mai bun, eu nu mă chinui să scriu un articol cam tras de păr și nici nu le consum timpul, cu „apă de ploaie”, celor care citesc. Aproape un acord convenabil!

Totuși știu foarte bine că angajamentul meu, nu neapărat față de cineva, cât față de mine, este să scriu aici și duminică și joi. Atunci când îmi permit să deviez de la lucrurile pe care singur mi le impun, devin mai mic, mai de disprețuit în proprii ochi pentru neglijența de care dau dovadă. Până la urmă se validează faptul că acțiunile executate cu o anumită frecvență mi se fixează în comportament și în consecință fac parte din cine sunt. Continuă să citești

Alegerile sunt dificile

Alegerile sunt dificile pentru că știu lucurile la care trebuie să renunț atunci când iau o decizie. Costul de oportunitate, așa cum l-am cunoscut în cărțile de economie, este cu atât mai mare cu cât alegerile sunt mai ample și trebuie să renunț la mai multe „oportunități”.

Cunosc teoria obiectivelor și a priorităților, care îmi pot face alegerile mai ușoare, însă viața este făcută în acest fel de a lua decizii de la prima oră (să-mi  încep ziua, chiar dacă m-am trezit cu 10 minute înaintea alarmei, sau să profit de acest timp în patul ăsta confortabil?) și de fiecare dată, parcă, găsesc cu ușurință avantaje și dezavantaje fiecărei variante. Continuă să citești