Arhive etichetă: Intrebari

Imaginea de ansamblu

Îmi umplu timpul cu o mulțime de activități și provocări, am în jurul meu numai oameni cărora le descopăr noi calități în fiecare zi și nu în ultimul rând, am parte, din când în când, de călătorii în locuri frumoase.

Chiar dacă aș fi putut face mult mai multe lucruri, aș fi putut cunoaște mai mulți oameni și aș fi putut ajunge în mai multe locuri, mi-am ținut mintea mai mereu ocupată chiar dacă de multe ori total neproductiv.

Sunt anumite perioade în care m-am dedicat complet unei activități, când mi-am pus la bătaie tot capitalul intelectual (așa chinuit cum e) și tot timpul, ziua, noaptea, sâmbăta, duminica. Tot ce era necesar.

Sunt anumite perioade în care m-am dedicat complet unor oameni, am fost cel cu care au putut vorbi deschis despre situațiile în care erau, i-am ajutat dacă am avut cum să fac asta, le-am oferit tot sprijinul și toată afecțiunea mea, pentru că așa simțeam. Continuă să citești

Anunțuri

EXPOSÉ – De cine ne ascundem?

Știți, înainte să iau o decizie mă gândesc mult. Și mă răzgândesc.

Și de fiecare dată e ceva în mine care e încă agitat și îmi aduce noi perspective asupra costului de oportunitate (ceea ce aș fi putut face în timpul în care fac ceea ce fac).

Înainte de a deveni în mod oficial „public” prin deschiderea acestui cont de WordPress,  mi-am pus următoarea întrebare: de ce fac eu asta și la ce mă expun? Mai simplu – riscuri vs. beneficii.

Now you see me, now you don't Continuă să citești

Stop stopping yourself! Stop wasting your time!

Nu visez aproape niciodată, iar atunci când o fac nu îmi amintesc foarte mult, doar crâmpeie fără vreun înțeles anume. Deasemenea, nu cred în oniromanție/interpretarea viselor, de data asta însă, am visat ceva ce îmi doresc să împărtășesc.

Înainte de asta, vă mai spun despre unul dintre cei mai buni prieteni  și unul dintre cei mai tari oameni pe care i-am cunoscut. Proaspăt absolvent al unei universități din Anglia, pot spune că îl admir pentru tot timpul pe care l-a petrecut acolo.

Sacrificii enorme din punct de vedere financiar, din punct de vedere al despărțirii de prieteni, și din punct de vedere al timpului petrecut învățând și exersând noțiunile respective (să spunem doar că au implicat foarte multă fizică).

Tipul de om care e în stare să se dedice și să muncească 80-100 ore pe săptămână pentru a ajunge la acel nivel pe care și-l dorește și pentru a obține rezultatele de care să fie mulțumit (iar ștacheta e sus, dincolo de câmpul vizual al multora dintre noi). Continuă să citești

Asta nu e cea mai bună versiune a mea

Sunt produsul propriului trecut, spuneam eu clișeic zilele astea într-o conversație despre micile noastre bucurii și tragedii personale.

Orice s-ar spune, singura concluzie realistă este că da, depindem foarte mult unde, când și în ce condiții apărem în viața unei familii. Contextul, mediul social și mediul înconjurător, oamenii din jurul meu și-au pus amprenta asupra creșterii mele.

Momentul în care am început să nu mai depind de ceilalți în propria dezvoltare (în general, suntem totuși dependenți unii de alții) a fost când am devenit conștient de propriile acțiuni, vorbe apoi de propriile gânduri. Adică din clipa în care miza a devenit găsirea de la fel de multe răspunsuri pe câte întrebări aveam.

De atunci, responsabilitatea deciziilor îmi aparține, și tot ce am realizat și tot ce nu am reușit să realizez, însumate, au ca rezultat acest Mihai.

Oglindă Continuă să citești

Disciplina personală

După o săptămână plină care a început de sâmbăta trecută, mă gândisem inițial să nu postez nimic astăzi. Era răul cel mai bun, eu nu mă chinui să scriu un articol cam tras de păr și nici nu le consum timpul, cu „apă de ploaie”, celor care citesc. Aproape un acord convenabil!

Totuși știu foarte bine că angajamentul meu, nu neapărat față de cineva, cât față de mine, este să scriu aici și duminică și joi. Atunci când îmi permit să deviez de la lucrurile pe care singur mi le impun, devin mai mic, mai de disprețuit în proprii ochi pentru neglijența de care dau dovadă. Până la urmă se validează faptul că acțiunile executate cu o anumită frecvență mi se fixează în comportament și în consecință fac parte din cine sunt. Continuă să citești

Drumurile singurătății

23 februarie 2013

În tren. În maxi-taxi. În autobuz. În metrou. Pe jos.

Sunt toate drumurile pe care le fac singur și de care mă bucur în singurătate sau pe care le urăsc în aceeași singurătate. Nu știu dacă sunt drumuri pe care ar trebui să le fac de unul singur, și am îndoiala asta pentru că din când în când mă trezesc cu un chef de a vorbi cu prieteni, cu oameni cunoscuți, chiar și cu familia.

Această dorință vine, într-un mod neexplicat încă, după o bună bucată din drum în care m-am bucurat sau am urât drumul îndeajuns pentru mine, și simt nevoia de a refula, de a mă exprima, de a ieși din tăcerea care devine apăsătoare. Continuă să citești

Alegerile sunt dificile

Alegerile sunt dificile pentru că știu lucurile la care trebuie să renunț atunci când iau o decizie. Costul de oportunitate, așa cum l-am cunoscut în cărțile de economie, este cu atât mai mare cu cât alegerile sunt mai ample și trebuie să renunț la mai multe „oportunități”.

Cunosc teoria obiectivelor și a priorităților, care îmi pot face alegerile mai ușoare, însă viața este făcută în acest fel de a lua decizii de la prima oră (să-mi  încep ziua, chiar dacă m-am trezit cu 10 minute înaintea alarmei, sau să profit de acest timp în patul ăsta confortabil?) și de fiecare dată, parcă, găsesc cu ușurință avantaje și dezavantaje fiecărei variante. Continuă să citești