Știți, înainte să iau o decizie mă gândesc mult. Și mă răzgândesc.
Și de fiecare dată e ceva în mine care e încă agitat și îmi aduce noi perspective asupra costului de oportunitate (ceea ce aș fi putut face în timpul în care fac ceea ce fac).
Înainte de a deveni în mod oficial „public” prin deschiderea acestui cont de WordPress, mi-am pus următoarea întrebare: de ce fac eu asta și la ce mă expun? Mai simplu – riscuri vs. beneficii.
Încep prin a afirma că nu-mi place să mă simt neputincios, mai ales dacă sunt pus de altcineva într-o astfel de situație. Pe 28 decembrie, după ultima zi de muncă din an, mă duc la Gara de Nord, prevăzător, să-mi iau bilet de tren pentru Miercurea Ciuc, de unde urma să plec a doua zi spre Valea Rece. Nu mică mi-a fost surpriza să aflu că nu mai sunt locuri și că trebuie să merg în picioare – ar fi fost a treia oară într-o săptămână – ba mai mult, nu-mi pot cumpăra cu o zi înainte bilet fără loc. Mai pe scurt, am fost la gară și nu am rezolvat nimic.
Excelent, mi-am zis, nu e nicio problema să stau în picioare de la Brașov. Dar, vorba ceea, socoteala de la casa de bilete nu se potrivește cu cea din tren.
Sâmbătă, 29 decembrie
Mă trezesc pe la 9.30, mă îmbrac relaxat și plec pe la 10.20, în condițiile în care trenul e la 11.10 și am și bilet. Continuă să citești
Mihai Dima 