Știți, înainte să iau o decizie mă gândesc mult. Și mă răzgândesc.
Și de fiecare dată e ceva în mine care e încă agitat și îmi aduce noi perspective asupra costului de oportunitate (ceea ce aș fi putut face în timpul în care fac ceea ce fac).
Înainte de a deveni în mod oficial „public” prin deschiderea acestui cont de WordPress, mi-am pus următoarea întrebare: de ce fac eu asta și la ce mă expun? Mai simplu – riscuri vs. beneficii.
Sunt produsul propriului trecut, spuneam eu clișeic zilele astea într-o conversație despre micile noastre bucurii și tragedii personale.
Orice s-ar spune, singura concluzie realistă este că da, depindem foarte mult unde, când și în ce condiții apărem în viața unei familii. Contextul, mediul social și mediul înconjurător, oamenii din jurul meu și-au pus amprenta asupra creșterii mele.
Momentul în care am început să nu mai depind de ceilalți în propria dezvoltare (în general, suntem totuși dependenți unii de alții) a fost când am devenit conștient de propriile acțiuni, vorbe apoi de propriile gânduri. Adică din clipa în care miza a devenit găsirea de la fel de multe răspunsuri pe câte întrebări aveam.
De atunci, responsabilitatea deciziilor îmi aparține, și tot ce am realizat și tot ce nu am reușit să realizez, însumate, au ca rezultat acest Mihai.
Ceva ușor
Mici sau mari, angajați sau antreprenori, studenți sau nu, suntem plini de griji. Plini de probleme de rezolvat și de situații cu soluții de găsit. Bani, masă, casă, note, mesaje, task-uri, mail-uri, telefoane. Cu din ce în ce mai puține clipe liniștite, avem o viață crâncenă!
Iar eu sunt convins că nu suntem construiți de la natură pentru viața asta. Sigur, noi ne alegem calea și viața care ne place, dar ne lovim ca mici particule browniene (că tot am făcut atâta matematică) de alte mici particule browniene într-un haos care ne pune într-o ordine bine potrivită, dar ne și alterează dorințele și ideea de fericire.
Tocmai de aceea, avem nevoie de lucruri care să ne putem purta cu mintea limpede și inima ușoară de pe o zi pe alta. Suntem norocoși totuși că putem foarte repede trece de la un gând la altul și găsim metode de a ne detașa de tot și de toate. Continuă să citești!
Îmi place să învăț lucruri noi, îmi place să cunosc oameni noi, îmi place să încerc lucruri noi, inovația în general este pe placul meu. Nu cred că noi ca oameni, ca societate am progresat vreodată fără acea idee care merge mai departe decât aceea a predecesorilor.
Și de multe ori noul înlocuiește ceva vechi, un lucru mai bun este de cele mai multe ori ales în dauna celui de până acum, un concept mai bine definit depășește unul mai vag din trecut. Aduce, prin urmare, o schimbare.
Dar pe măsură ce experimentez, devin confortabil cu stilul meu de viață și cu greu mă imaginez făcând lucrurile altfel. Schimbările amenință de multe ori rutina asta de care am prins drag sau de care m-am atașat și parcă mi-ar fi greu să fac altcumva (dacă n-o să mai timp să fac tot ce făceam până acum?). Continuă să citești
Alegerile sunt dificile pentru că știu lucurile la care trebuie să renunț atunci când iau o decizie. Costul de oportunitate, așa cum l-am cunoscut în cărțile de economie, este cu atât mai mare cu cât alegerile sunt mai ample și trebuie să renunț la mai multe „oportunități”.
Cunosc teoria obiectivelor și a priorităților, care îmi pot face alegerile mai ușoare, însă viața este făcută în acest fel de a lua decizii de la prima oră (să-mi încep ziua, chiar dacă m-am trezit cu 10 minute înaintea alarmei, sau să profit de acest timp în patul ăsta confortabil?) și de fiecare dată, parcă, găsesc cu ușurință avantaje și dezavantaje fiecărei variante. Continuă să citești
Mihai Dima 