The Dance

„Dance, dance, otherwise we are lost!” spunea cu hotărâre Pina Bausch evidențiind cu atât de puține cuvinte pasiunea care i-a călăuzit toată viața. Pasiunea demonstrată zi de zi a ajutat-o pe Pina să își transforme munca în valoare certă, ridicând-o la rang de artă.

Acum șase ani când eram cu puțin mai tânăr ca tine cred că mi s-a întipărit cu litere aurii fraza de mai sus, adaptată: „Învață, învață, învață, altfel ești pierdut!”.

Cu toate că nu aveam certitudinea atunci,am găsit în ASER pasiunea pentru experiențe de învățare și am găsit în oamenii din ASER pasiune demonstrată în fiecare eveniment, proiect sau întâlnire informală. Am mai găsit și valoroasele resurse fără de care nici nu mă pot imagina în prezent.

Pasul spre educația superioară, facultatea, este în opinia mea cea mai importantă etapă la începutul călătoriei noastre de tineri adulți. Este acel „intermezzo” între sistemul ultra formal de educație, cu care ne-am obișnuit în cea mai mare parte a vieții noastre, pe de o parte și lumea în care vom avea libertatea de alege pentru noi și de a fi responsabili în totalitate de deciziile noastre, pe de altă parte, mai ales după încheierea ciclului universitar.

Mă adresez ție, studentule, om în plină dezvoltare, care ai în față cele mai importante decizii din viață: intri în aceast univers (n.r. a se citi universitate) liber, fără niciun fel de obligații, dornic de a învăța despre ce se întâmplă în lumea ta, dar mai ales dornic să te cunoști.

Acum, când tu ești cu puțin mai tânăr ca mine, lasă-ți în urmă timiditatea și fricile și îmbrățișează resursele care îți stau la dispoziție, fă cunoștință cu oameni noi șiînvață, învață, învață!

P.S. Cum să faci asta altfel decât bucurându-te pe parcurs alături de oameni dintre cei mai faini?

Regăsiţi acest articol în revista Ghidul Studentului Economist publicata de ASER(Asociaţia Studenţilor Economişti din România) la începutul acestui an universitar şi distribuită gratuit.

Să ne aducem aminte de ce învățăm

La fiecare treaptă  a educației formale, fie ea bacalaureat sau fiecare sesiune, ni se cășunează pe profesori, pe materiile nefolositoare sau jalnice de examen, pe facultate, universitate sau pe întregul sistem de învățământ.

Și dacă ne mai și apropiem de sfârșitul unui ciclu (liceu, facultate, master) și nu avem job sau avem un job prost plătit fără o perspectivă clară de viitor, tot ce ne dorim e să scoatem vinovații. Sigur, suntem și noi puțin vinovați, dar în principiu suntem bietele victime ale balaurului cu douăsprezece capete pe nume sistem.

Să se rostogolească niște capete, zic! Vrem sânge! (aș putea să leg asta un pic cu ultimul episod din Game of Thrones pe care nu l-am văzut, dar nu o voi face)

Și totuși, au fost perioade când am iubit sistemul, în principal pentru că au fost câteva dăți când m-a avantajat. Și o astfel de situație a fost faptul că procesul meu de învățare început acasă de la primele cuvinte învățate, a prins frumușel viteză în învățământ, de care a și fost legat foarte strict până spre sfârșitul gimnaziului.

Atunci învățam din inerție.

Lista care nu-ți va aduce bursa

A început. A început o nouă sesiune, nu numai la ASE, dar mai în toate universitățile. E cea mai agitată perioadă din an pentru studenții din toată România și m-am gândit cum îi pot ajuta eu să aibă rezultate dintre cele mai bune.

Prin exemplul personal, evident. Dar eu nu am fost cel mai strălucit dintre studenți. În fiecare semestru porneam cu entuziasm și voie bună spunându-mi: „gata, asta e! E timpul să mă pun serios pe școală și să iau numai note mari”. Ușor de spus, dar după două-trei săptămâni de mers conștiincios la școală, luat notițe responsabil și citit în plus, îmi pierdeam suflul (consideram mai importante pentru educația mea alte activități).

Oricât de multe planuri mi-aș fi făcut tot cu bazele aș fi ajuns în sesiune așa că greul rămânea în zilele de dinainte de examene. Așa că am făcut o listă cu lucruri care sigur, sigur nu vă ajută, poate vă ajută lista totuși.

Fotografii cu noul aparat foto – Nikon D5100

Am scris acum ceva vreme despre cât de greu mi-a fost să mă decid când am vrut să îmi iau un aparat foto mai bun și am promis că mă voi lăuda cu fotografii după ce reușesc să fac investiția.

După multe frământări am decis să-mi cumpăr, fără a face vreun fel de reclamă, un Nikon D5100 cu obiectiv standard (de kit) 18-55 mm AF VR. Mai jos, am inserat câteva rezultate după două săptămâni de joacă.

Un cățel în brațele unui bătrân. A se observa presa citită de acesta.

Cine este Super HR?

Când vorbești cu Super HR parcă te simți mai puternic, mai bun, ai mai mult curaj și încredere. După o discuție cu el ești mai motivat, mai inspirat și simți că poți face orice. Super HR știe să vorbească pe limba tuturor. Nu face diferențe, nu face discriminări. Nu îl vezi niciodată nervos. Îmi cunoaște nevoile și în fiecare zi mă surprinde cum reușește să comunice cu toată echipa la fel de ușor, cum reușește să ne cunoască nevoile fiecăruia. Ne recomandă resurse, ne este mentor și ne ține super training-uri. Super HR m-a ajutat să îmi găsesc pasiunea și m-a pus în valoare. Deși lucrăm foarte mult, ne place foarte tare. Nu știu cum face, dar Super HR reușește să combine munca și distracția, și parcă ai impresia că muncești distrându-te.

Când lucrurile se schimbă

Îmi place să învăț lucruri noi, îmi place să cunosc oameni noi, îmi place să încerc lucruri noi, inovația în general este pe placul meu. Nu cred că noi ca oameni, ca societate am progresat vreodată fără acea idee care merge mai departe decât aceea a predecesorilor.

Și de multe ori noul înlocuiește ceva vechi, un lucru mai bun este de cele mai multe ori ales în dauna celui de până acum, un concept mai bine definit depășește unul mai vag din trecut. Aduce, prin urmare, o schimbare.

Dar pe măsură ce experimentez, devin confortabil cu stilul meu de viață și cu greu mă imaginez făcând lucrurile altfel. Schimbările amenință de multe ori rutina asta de care am prins drag sau de care m-am atașat și parcă mi-ar fi greu să fac altcumva (dacă n-o să mai timp să fac tot ce făceam până acum?).