The Dance

„Dance, dance, otherwise we are lost!” spunea cu hotărâre Pina Bausch evidențiind cu atât de puține cuvinte pasiunea care i-a călăuzit toată viața. Pasiunea demonstrată zi de zi a ajutat-o pe Pina să își transforme munca în valoare certă, ridicând-o la rang de artă.

Acum șase ani când eram cu puțin mai tânăr ca tine cred că mi s-a întipărit cu litere aurii fraza de mai sus, adaptată: „Învață, învață, învață, altfel ești pierdut!”.

Cu toate că nu aveam certitudinea atunci,am găsit în ASER pasiunea pentru experiențe de învățare și am găsit în oamenii din ASER pasiune demonstrată în fiecare eveniment, proiect sau întâlnire informală. Am mai găsit și valoroasele resurse fără de care nici nu mă pot imagina în prezent.

Pasul spre educația superioară, facultatea, este în opinia mea cea mai importantă etapă la începutul călătoriei noastre de tineri adulți. Este acel „intermezzo” între sistemul ultra formal de educație, cu care ne-am obișnuit în cea mai mare parte a vieții noastre, pe de o parte și lumea în care vom avea libertatea de alege pentru noi și de a fi responsabili în totalitate de deciziile noastre, pe de altă parte, mai ales după încheierea ciclului universitar.

Mă adresez ție, studentule, om în plină dezvoltare, care ai în față cele mai importante decizii din viață: intri în aceast univers (n.r. a se citi universitate) liber, fără niciun fel de obligații, dornic de a învăța despre ce se întâmplă în lumea ta, dar mai ales dornic să te cunoști.

Acum, când tu ești cu puțin mai tânăr ca mine, lasă-ți în urmă timiditatea și fricile și îmbrățișează resursele care îți stau la dispoziție, fă cunoștință cu oameni noi șiînvață, învață, învață!

P.S. Cum să faci asta altfel decât bucurându-te pe parcurs alături de oameni dintre cei mai faini?

Regăsiţi acest articol în revista Ghidul Studentului Economist publicata de ASER(Asociaţia Studenţilor Economişti din România) la începutul acestui an universitar şi distribuită gratuit.

Stop stopping yourself! Stop wasting your time!

Nu visez aproape niciodată, iar atunci când o fac nu îmi amintesc foarte mult, doar crâmpeie fără vreun înțeles anume. Deasemenea, nu cred în oniromanție/interpretarea viselor, de data asta însă, am visat ceva ce îmi doresc să împărtășesc.

Înainte de asta, vă mai spun despre unul dintre cei mai buni prieteni  și unul dintre cei mai tari oameni pe care i-am cunoscut. Proaspăt absolvent al unei universități din Anglia, pot spune că îl admir pentru tot timpul pe care l-a petrecut acolo.

Sacrificii enorme din punct de vedere financiar, din punct de vedere al despărțirii de prieteni, și din punct de vedere al timpului petrecut învățând și exersând noțiunile respective (să spunem doar că au implicat foarte multă fizică).

Tipul de om care e în stare să se dedice și să muncească 80-100 ore pe săptămână pentru a ajunge la acel nivel pe care și-l dorește și pentru a obține rezultatele de care să fie mulțumit (iar ștacheta e sus, dincolo de câmpul vizual al multora dintre noi).

Asta nu e cea mai bună versiune a mea

Sunt produsul propriului trecut, spuneam eu clișeic zilele astea într-o conversație despre micile noastre bucurii și tragedii personale.

Orice s-ar spune, singura concluzie realistă este că da, depindem foarte mult unde, când și în ce condiții apărem în viața unei familii. Contextul, mediul social și mediul înconjurător, oamenii din jurul meu și-au pus amprenta asupra creșterii mele.

Momentul în care am început să nu mai depind de ceilalți în propria dezvoltare (în general, suntem totuși dependenți unii de alții) a fost când am devenit conștient de propriile acțiuni, vorbe apoi de propriile gânduri. Adică din clipa în care miza a devenit găsirea de la fel de multe răspunsuri pe câte întrebări aveam.

De atunci, responsabilitatea deciziilor îmi aparține, și tot ce am realizat și tot ce nu am reușit să realizez, însumate, au ca rezultat acest Mihai.

Să ne aducem aminte de ce învățăm

La fiecare treaptă  a educației formale, fie ea bacalaureat sau fiecare sesiune, ni se cășunează pe profesori, pe materiile nefolositoare sau jalnice de examen, pe facultate, universitate sau pe întregul sistem de învățământ.

Și dacă ne mai și apropiem de sfârșitul unui ciclu (liceu, facultate, master) și nu avem job sau avem un job prost plătit fără o perspectivă clară de viitor, tot ce ne dorim e să scoatem vinovații. Sigur, suntem și noi puțin vinovați, dar în principiu suntem bietele victime ale balaurului cu douăsprezece capete pe nume sistem.

Să se rostogolească niște capete, zic! Vrem sânge! (aș putea să leg asta un pic cu ultimul episod din Game of Thrones pe care nu l-am văzut, dar nu o voi face)

Și totuși, au fost perioade când am iubit sistemul, în principal pentru că au fost câteva dăți când m-a avantajat. Și o astfel de situație a fost faptul că procesul meu de învățare început acasă de la primele cuvinte învățate, a prins frumușel viteză în învățământ, de care a și fost legat foarte strict până spre sfârșitul gimnaziului.

Atunci învățam din inerție.

Lista care nu-ți va aduce bursa

A început. A început o nouă sesiune, nu numai la ASE, dar mai în toate universitățile. E cea mai agitată perioadă din an pentru studenții din toată România și m-am gândit cum îi pot ajuta eu să aibă rezultate dintre cele mai bune.

Prin exemplul personal, evident. Dar eu nu am fost cel mai strălucit dintre studenți. În fiecare semestru porneam cu entuziasm și voie bună spunându-mi: „gata, asta e! E timpul să mă pun serios pe școală și să iau numai note mari”. Ușor de spus, dar după două-trei săptămâni de mers conștiincios la școală, luat notițe responsabil și citit în plus, îmi pierdeam suflul (consideram mai importante pentru educația mea alte activități).

Oricât de multe planuri mi-aș fi făcut tot cu bazele aș fi ajuns în sesiune așa că greul rămânea în zilele de dinainte de examene. Așa că am făcut o listă cu lucruri care sigur, sigur nu vă ajută, poate vă ajută lista totuși.

Motivația și rațiunea de a fi motivat

Orice documentare privind motivația este cel puțin dificilă pentru că rezultatele, cercetările reflectă doar experiențe ale unor oameni sau lideri, experiențe care au fost percepute diferit și exprimate și mai diferit. Așadar motivarea oamenilor și crearea unui ansamblu motivațional este mai mult un concept empiric.

Îmi este clar că un sistem unic de motivare pentru oameni, indiferent de contextul în care se regăsesc, e ca un unicorn – e mișto, dar nu există. Totuși, legat de motivație se pot identifica două abordări:

1. Motivația de grup – construită pe motivația fiecărui om din echipă, pe cultura organizațională (dacă există), pe relațiile care se construiesc la nivelul grupului.
2. Motivația individuală – bazată pe valorile și percepțiile personale.

Cine este Super HR?

Când vorbești cu Super HR parcă te simți mai puternic, mai bun, ai mai mult curaj și încredere. După o discuție cu el ești mai motivat, mai inspirat și simți că poți face orice. Super HR știe să vorbească pe limba tuturor. Nu face diferențe, nu face discriminări. Nu îl vezi niciodată nervos. Îmi cunoaște nevoile și în fiecare zi mă surprinde cum reușește să comunice cu toată echipa la fel de ușor, cum reușește să ne cunoască nevoile fiecăruia. Ne recomandă resurse, ne este mentor și ne ține super training-uri. Super HR m-a ajutat să îmi găsesc pasiunea și m-a pus în valoare. Deși lucrăm foarte mult, ne place foarte tare. Nu știu cum face, dar Super HR reușește să combine munca și distracția, și parcă ai impresia că muncești distrându-te.