Știți, înainte să iau o decizie mă gândesc mult. Și mă răzgândesc.
Și de fiecare dată e ceva în mine care e încă agitat și îmi aduce noi perspective asupra costului de oportunitate (ceea ce aș fi putut face în timpul în care fac ceea ce fac).
Înainte de a deveni în mod oficial „public” prin deschiderea acestui cont de WordPress, mi-am pus următoarea întrebare: de ce fac eu asta și la ce mă expun? Mai simplu – riscuri vs. beneficii.
Am scris acum ceva vreme despre cât de greu mi-a fost să mă decid când am vrut să îmi iau un aparat foto mai bun și am promis că mă voi lăuda cu fotografii după ce reușesc să fac investiția.
După multe frământări am decis să-mi cumpăr, fără a face vreun fel de reclamă, un Nikon D5100 cu obiectiv standard (de kit) 18-55 mm AF VR. Mai jos, am inserat câteva rezultate după două săptămâni de joacă.
Un cățel în brațele unui bătrân. A se observa presa citită de acesta.
Ah, DSLR. Digital Single Lens Reflex cum îi spune Wikipedia e o tehnologie care ne ajută să facem fotografii excepționale. Pentru mine aparatele foto DSLR au fost, până nu de mult, chestiile alea science-fiction care trebuie să fie ultraperformante și mai arată și extrem de bine, dar mai ales intangibil de scumpe.
Ați observat, poate, că nu am fotografii aici pe wordpress, cu excepția celor din călătoria mea la Ruse pe care le-am făcut cu defunctul meu Sony Ericsson C905, un telefon cu o cameră decentă de 8.1 megapixeli. Atunci totul era simplu, numărul enorm de megapixeli pentru un telefon și faptul că avea blitz părea că face toți banii la începutul lui 2010, când „inteligența” era foarte limitată pe piața de mobile. Și ce-i drept, a fost grozav o perioadă!
Și cum nu-mi place să „împrumut” de la alții sau de pe Google, m-am gândit să fac rost de unealta potrivită pentru site, vacanțe, evenimente, ș.a.m.d. Bun, să mergem mai departe, la etapa de împărțire în categorii. Continuă să citești
Mihai Dima 