Știți, înainte să iau o decizie mă gândesc mult. Și mă răzgândesc.
Și de fiecare dată e ceva în mine care e încă agitat și îmi aduce noi perspective asupra costului de oportunitate (ceea ce aș fi putut face în timpul în care fac ceea ce fac).
Înainte de a deveni în mod oficial „public” prin deschiderea acestui cont de WordPress, mi-am pus următoarea întrebare: de ce fac eu asta și la ce mă expun? Mai simplu – riscuri vs. beneficii.
Ceva ușor
Mici sau mari, angajați sau antreprenori, studenți sau nu, suntem plini de griji. Plini de probleme de rezolvat și de situații cu soluții de găsit. Bani, masă, casă, note, mesaje, task-uri, mail-uri, telefoane. Cu din ce în ce mai puține clipe liniștite, avem o viață crâncenă!
Iar eu sunt convins că nu suntem construiți de la natură pentru viața asta. Sigur, noi ne alegem calea și viața care ne place, dar ne lovim ca mici particule browniene (că tot am făcut atâta matematică) de alte mici particule browniene într-un haos care ne pune într-o ordine bine potrivită, dar ne și alterează dorințele și ideea de fericire.
Tocmai de aceea, avem nevoie de lucruri care să ne putem purta cu mintea limpede și inima ușoară de pe o zi pe alta. Suntem norocoși totuși că putem foarte repede trece de la un gând la altul și găsim metode de a ne detașa de tot și de toate. Continuă să citești!
De multe ori îmi spun, și poate și voi, că vreau o viață mai palpitantă, vreau o viață de care să mă bucur, să îmi ofere noi oportunități în fiecare zi, să simt că trăiesc. S-a promovat foarte mult conceptul de „trăiește-ți viața la maxim!”, „sete de viață”, „you have only one life” ș.a. care îmi strigă în față „AI O VIAȚĂ PLICTISITOARE!”. Chiar așa să fie sau e spălare pe creier?
Uimitor, grozav, special, deosebit, minunat, incredibil, extraordinar, irepetabil sunt cuvinte cu definiții pe care fiecare dintre noi ni le imaginăm diferit (știm cu toții, suntem unici) și depinde doar de noi dacă ne asociem sau nu cu sensul acestora. Ce mi se pare mie uimitor, pentru tine este probabil să fie un simplu „meh.” și viceversa.
De fapt nu aici vroiam să ajung, dar subiectivismul uimitorului e necesar pentru a înțelege totuși că avem și lucruri în comun. Continuă să citești
Mihai Dima 